Am primit un cadou de Crăciun atipic (ca și anul 2020 în întregul său) de la soțul meu: o monedă de colecție cu Regina Maria. Nu, nu sunt numismată, semnificația e alta. I-am spus acum ceva timp cât de mult îi apreciez pe colegii noștri cu vârsta de 20 și ceva de ani că s-au implicat în politică atât de curând și cât sunt de activi! Noi la vârsta lor nici nu voiam să auzim de politică (provocarea va fi să îi determinăm și pe alții să iasă din pasivitate, așa cum am făcut-o și noi). Așa am făcut o paralelă cu viața Reginei Maria, care a venit în România proaspăt căsătorită și cu interese legate strict de viața de la curte (cum am spune în ziua de azi – interesată doar de ce se întâmplă în bula sa) și de-abia după ce au trecut anii, s-a maturizat și a început să conștientizeze importanța și să se implice politic. Impactul său în Europa este de notorietate.

Am așteptat câteva zile pentru a se sedimenta mai bine informația, să-mi permit mie însămi să conștientizez și să pot povesti cât mai cuprinzător primul contact cu activitatea parlamentară.

Nu o să uit niciodată anul 1 de facultate, când am conștientizat că am de citit minim 100 de pagini pe zi absolut în fiecare zi pentru a fi cât de cât la zi cu materia și când am început cu studiul activității legiuitorului la drept constituțional. Legiuitorul…cât mister, câtă deferență…iar ulterior, cum ar zice profesorul meu preferat de la facultate (știe el cine e), când am început să aterizez cu picioarele pe pământ, am conștientizat câtă nevoie este de oameni integri, competenți și bine intenționați în ,,papucii” legiuitorului sau, mai bine spus, în banca legiuitorului (pentru că la Camera Deputaților stăm ca într-un amfiteatru de facultate mai somptuos).

La 32 de ani am devenit legiuitor și secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaților. Sunt membru al comisiei juridice, de disciplină și imunități, respectiv al comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități și am intrat în mandat cu peste 300 de proiecte de lege restante pentru raport, respectiv peste 300 de proiecte de lege restante la avizare doar în comisia juridică. Noroc cu antrenamentul de minim 100 de pagini citite pe zi încă din primul an de facultate!

Ce am făcut zilele acestea?

-am făcut cunoștință cu colegii deputați USR PLUS din toată țara, în sălile aferente grupului parlamentar (ni s-a alocat și fosta sală a PMP-ului), unde au avut loc ședințele și consultările noastre, la multe dintre ele participând și Dacian Cioloș

-am folosit 3 metode de vot prevăzute de regulament: prin ridicare de mână, cu buletine de vot și cu bile în plen (apropos de votatul cu bile, acestea sunt foarte mici – au diametrul cam cât o unghie, fiind ușor de numărat – o altă experiență pentru mine zilele trecute),

-am fost aleasă secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaților și, impreună cu Cristina Prună, care a fost aleasă vicepreședinte și cu Ionuț Moșteanu, liderul de grup parlamentar, participăm la ședințele biroului prin care dăm tonul activității în Camera Deputaților

-am luat cuvântul de 2 ori la tribuna plenului Camerei Deputaților. În sala de judecată publicul se afla în spatele meu când pledam. Acum e în fața mea și e mult mai numeros. Am început, bineînțeles, cu jurământul și am continuat, a 3-a zi, cu lecturarea procesului-verbal referitor la rezultatul votului de acordare a încrederii guvernului, guvern din care fac parte și colegii mei din USR PLUS. Așa debut nu am anticipat :)

-am fost delegată din partea Biroului Permanent pentru a deschide și prezida lucrările comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă (aici erau majoritar foști miniștri ai culturii) și comisiei pentru tehnologia informației și comunicațiilor (mărturisesc faptul că mi-a plăcut tare mult aici – sper să aibă rezultate cât mai curând activitatea acestei comisii).

-am fost prezentă la audierea următorilor miniștri: Stelian Ion – ministrul justiției, în sala în care își va desfășura comisia juridică lucrările în următorii 4 ani, Cătălin Drulă – ministrul transporturilor (aici în substituire, împreună cu Dan Barna) și, fără nicio calitate oficială, aici pentru sprijin moral și pentru sufletul meu, la Vlad Voiculescu -ministrul sănătății. În fotografia de mai jos e Vlad ,,flancat” de juriști, împreună cu președintele comisiei juridice, Mihai Badea.

-nu poți face un pas fără să fie omniprezenți jurnaliștii

-nu poți lua liftul, nu poți cumpăra o apă sau întreba de un act fără să te întâlnești cu un politician …care nu e la primul mandat

-insigna de deputat sau de senator afișată la vedere ,,face minuni”. Nici nu e de mirare că dacă nu ești extrem de echilibrat poți ajunge să crezi că ești genial, că tu ești mai special când, de fapt, singurul lucru special la tine e că lucrezi pentru beneficiul a milioane de oameni(asta explică multe din ce văzusem pe sticlă până acum).

Zilele acestea au marcat o mică mostră din activitatea următorilor 4 ani. Abia aștept activitatea în comisii, să îmi șlefuiesc ,,pledoaria” pentru plen în cazul unei inițiative legislative sau unui proiect de lege la care am muncit zi și noapte. Pe lângă toate acestea, poate cele mai interesante vor fi experiențele la care nu m-am așteptat oricât aș fi anticipat.

Nu am anticipat că voi ajunge în 24 decembrie 2020, la ora 20:00, la masa ajunului de Crăciun, în familie, venind de la Parlamentul României (bineînțeles, după ce am cântat o colindă în pragul ușii). Însă știu foarte clar că urmează 4 ani în care fiecare activitate pe care o voi întreprinde va conta. Enorm.