În această dimineață am participat la o discuție cu reprezentanții Comisiei de la Veneția privind Legile Justiției. Fiecare partid și-a prezentat poziția, PSD și PNL alocând cea mai mare parte a timpului încercărilor de a explica acuzațiile pe care le-am adus noi cei de la USR.
Personal, am insistat pe subiectul inspecției judiciare, acolo unde au fost adoptate măsuri mai mult decât îngrijorătoare, ba chiar incompatibile cu statul de drept, mai precis faptul că inspectorul-șef poate să ia orice decizie pe orice dosar disciplinar. De exemplu, dacă inspectorul-raportor propune respingerea sesizării disciplinare, inspectorul-șef poate decide să exercite acțiunea disciplinară sau invers. La ce va duce măsura? La concentrarea puterii în mâinile unui singur om. Situația este cu atât mai gravă cu cât vorbim de o chestiune sensibilă cum este răspunderea magistraților.
Îngrijorarea mea a stârnit și interesul membrilor Comisiei de la Veneția care, la final, au dorit fix mai multe detalii despre inspecția judiciară și rolul inspectorului-șef.
Prin urmare, pachetul de legi ar fi avut nevoie de dezbateri serioase în Parlament și nu de adoptarea sa pe repede înainte așa cum a procedat coaliția PSD-PNL-UDMR pentru care independența justiției reprezintă ultimul obiectiv. Ba chiar dimpotrivă, aș zice!
